Lună, Lună, soră bună…

Lună, Lună, soră bună…

Ritualul tragerii Lunii în jos este o acțiune menită să prindă și să folosească în scopuri magice energeia astrului nopții, Mediatrix, și un act teurgic al cărui scop este posedarea divină. Platon ne informează într-unul din dialogurile sale celebre, Gorgias, că vrăjitoarele thessaliane trăgeau Luna in jos oferind ca ofrandă un ochi sau unul din copiii lor. Plutarch o amintește pe Aglaonike, tot o thessaliană, care își folosea cunoștințele avansate de astronomie pentru a prezice o eclipsă de Lună și a face femeile să creada că datorită puterilor ei magice Luna a fost trasă în jos și ascunsă privirilor. Despre Proclus se spune în biografia sa scrisă de Marinus din Samaria că folosea un iunx (o sfârlează) pentru a trage Luna în jos, că a vindecat o tânără și că putea să invoce norii pentru ploaie, dezvăluindu-i astfel statutul de inițiat.

În Papirusul Magic Grec, o colecție de texte magice din sec. IV, găsim următorul procedeu descris ca fiind mageia: “Învârt roata pentru tine; de talger nu m-ating…Moire, aruncați-vă firul nesfârșit dacă nu vă uitați la fusul meu magic și înaripat.” Fusul, roata, sfârleaza fac parte din arsenalul celor care practică mageia, fiind asociate cu destinul și bolta cerească pe care rătăcesc divinitățile invocate.

Poetul Ovidiu în Eroinele (Heroides) pune în gura lui Hypsipyle un reproș adresat lui Iason care se lăsase ajutat de Medeea, fiica vrăjitoarei Circe: “Ea este cea care se chinuie să tragă în jos din cursul ei Luna silită și să ascundă în întuneric caii Soarelui.” În Metamorfoze Medeea însăși proclamă “Luna, eu o pot trage din cer”, făcând aluzie la același ritual pentru care era pomenită de Hypsipyle.

Una din consecințele acestui ritual este depunerea pe plante a unei spume care seamănă cu roua și se numește aphroselenon, substanță prețuită atât de alchimistul Zosimos care o folosea la transformarea argintului în aur, cât și de vrăjitoarea Erictho în ritualurile de necromanție, subliniind natura ambivalentă a esenței lunare.

În tarotul Sola Busca, cel mai misterios set de cărți renascentist, cartea cu numărul XII Carbone ilustrează în imagini ceea ce până acum am întâlnit doar în sursele literare. Personajul, un bărbat îmbrăcat în roșu, violet și verde, ține în mâna dreaptă o cupă care se termină într-un picior (fusul și roata) și în care se reflectă Luna de deasupra. În mijlocul acesteia un mănunchi de ierburi arzânde completează tabloul nocturn, iar barba bărbatului este ritualic înmuiată în lichidul cupei, trimițând la simbolistica actului sexual.

Artista suprarealistă Remedios Varo, ale cărei picturi evocă fascinantul ei univers interior și atracția către ocult și magie, a realizat în 1960 tabloul “A te naște din nou” a cărui temă centrală este reflexia Lunii într-un bol aflat în mijlocul unei mese cu 6 picioare și 6 laturi. Numărul 12 evocă cele 12 semne zodiacale și cele 12 luni ale anului, trimițând la repetarea acestui ritual enigmatic pentru a fixa în corp și în lumea sublunară, materială, energeia divină aducătoare de inspirație, profeție și har.

Pictorul Jake Baddeley, a cărui artă se axează pe simbolismul contemporan și pe realismul imaginar, și-a intitulat o pânză “Tragerea Lunii în jos”, arătându-și astfel interesul pentru mageia, “cea mai veche religie a lumii” (Eliade).

“Vino, felinar al nopții, cu strălucirea-ți castă și splendidă,
Luminează cu raze-nfloritoare aceste ritualuri sacre
Și acceptă, rogu-te, mistica laudă a închinătorilor tăi.”
Imnurile Orfice

Bibliografie – Tragerea Lunii în jos : Magie în lumea greco-romană antică de Radcliffe G. Edmonds III, 2019

Tragerea Lunii în jos de Jake Baddeley (www.jakebaddeley.com)